järn

Ce este fierul și ce efect are corpul asupra excesului și deficienței sale?

Oamenii au nevoie de fier ca să transporte oxigenul către țesuturi.
Prea mult fier, însă, este toxic, cauzează boli severe și chiar moartea. 20 mg Fe per kilogram corp este toxic, 60 mg per kilogram corp este fatal, mortal.

De aia zic, suplimentarea cu fier fără o analiză temeinică de sânge și administrarea de fier pe termen lung, așa cum văd că fac mulți părinți cu care am avut șansa să lucrez, poate duce unde nu mai există cale de întoarcere. Vă rog insistent să nu le mai dați copiilor nimic fără să vă informați super temeinic înainte și fără a îi face copilului o analiză de sânge.
Iată semnele pe care le poți observa și tu la un copil cu deficit de fier. Iar dacă nu te bazezi pe ce poți tu observa (eu nu m-aș baza pe ce văd eu, atunci când trebuie să iau decizia de a îi da copilului meu un supliment de fier), atunci optează pentru o analiză de sânge, ca să vezi dacă Un copil are anemie și îi trebuie fier:

Deficienta de fier

Deficiența de fier poate fi cauzată de mai mulți factori și se manifestă în mai multe etape. Pe scurt, deficiența de fier este împărțită în trei stadii, care diferă între ele prin gradul de severitate:

  • Stadiul I al deficienței de fier: acesta presupune o deficiență de fier ușoară, mai precis stadiul I reprezintă o deficiență de fier stocat. În acest caz nivelul de feritină (unul din cei doi compuși- feritină și hemosiderină- în care este depozitat fierul intracelular) este sub 30 µg/l.
  • Stadiul II al deficienței de fier: stadiul II al deficienței de fier este reprezentat de o deficiență ușoară-spre-moderată, combinată cu o Funcționare defectuoasă a formațiunii de hemoglobină/anemie. În acest stadiu, celulele nu primesc suficient fier, iar corpul nu poate mobiliza rezervele de fier stocate în „trezorerie” (ficat și splină) suficient de repede. Saturația de transferină, unde transferina este o proteină de legare plasmatică a fierului, este sub 20%.
  • Stadiul III al deficienței de fier: stadiul III reprezintă o deficiență gravă de fier, situație în care valorile hemoglobinei sunt sub 10g/dl. Nivelele de hemoglobină se află considerabil sub valorile standard, combinate cu o anemie cauzată de deficiența de fier severă. Simptomele, cum ar fi tulburări ale somnului, migrene, oboseală, căderea cronică a părului, unghii moi, etc. apar din ce în ce mai des.

Care este rolul fierului in organism

Fierul este un metal regasit din abundenta in natura, dar si in organismul uman. Cu ajutorul sau organismul indeplineste numeroase functii vitale, precum transportarea oxigenului prin corp, reglarea sistemului imunitar sau facilitarea unor procese.

  • Transportarea oxigenului in organism
    Fierul este folosit de corpul nostru pentru a produce molecule importante precum hemoglobina si mioglobina. Hemoglobina constituie materia coloranta a globulelor rosii din sange si are rolul de a transporta moleculele de oxigen din plamani prin sistemul sanguin. Mioglobina este cea care transporta oxigenul in muschi.

    Prin oxigenarea corecta a tesuturilor sunt intretinute buna dezvoltare a sistemului imunitar, sanatatea cardiovasculara si dezvoltarea cognitiva. La nivelul sistemului nervos fierul are functii multiple precum cele din procesul de formare a stratului de mielina si a retelelor neuronale, de formare si functionare a sistemului dopaminergic, in aportul de oxigen la creier.

  • Catalizator al unor reactii in organism
    Un catalizator este o substanta care mareste viteza unei reactii chimice, fara ca aceasta sa fie modificata. In organismul nostru, rolul de catalizator il au macromolecule numite enzime. Fierul este cofactor pentru unele enzime (catalaze, peroxidaze), participa la sinteza ADN, la reglarea ciclului celular si, ca si componenta a citocromilor, fierul este responsabil de transportul electronilor in lantul respirator (ciclul Krebs).
  • Reglarea sistemului imunitar
    Majoritatea bacteriilor si fungilor care ne pot infecta organismul au nevoie de fier pentru a supravietui. Atunci cand acestea ataca organismul, proteine numite transferine leaga plasmatic fierul pentru a-l tine departe de organismele invazive. De aceea, in timpul infectiei accesul la fier al organismului este limitat. Acesta este si motivul pentru care bolile infectioase si afectiunile cauzate de deficitul de fier pot avea simptome comune.

    Fierul este implicat in stimularea proliferarii celulelor imune, in special a limfocitelor T, asociate cu generarea unui raspuns la infectie.

fier

Hemocromatoza, o boală tăcută

Hemocromatoza poate fi moştenită (ereditară) sau dobăndită (secundară). Hemocromatoza ereditară este subdiagnosticată. Pentru că, deşi este prezentă incă de la naştere, boala rămăne silenţioasă chiar zeci de ani. Simptomele apar pe la 30-40 de ani, cănd de obicei este prea tărziu. Deja apar disfuncţii majore ale organelor afectate de acumularea excesivă de fier. Manifestările clinice apar cănd acumularea de fier atinge sau depăşeşte 15-40 de grame. Ficatul este primul organ atins de excesul de fier, boala fiind depistată cănd fibroza hepatică a determinat deja instalarea cirozei.

Primele simptome sunt atăt de discrete incăt trec neobservate timp indelungat. Hemocromatoza debutează cu astenie, apatie, dureri musculare şi articulare, scăderea libidoului. Pigmentarea pielii este aproape imperceptibilă. Cănd boala atinge faza gravă, simptomele sunt evidente: pigmentarea pielii (nuanţă plumburie), ciroza hepatică şi diabet zaharat (numit şi diabet bronzat). La acestea se adaugă tulburările cardiace, endocrine, digestive şi osteoarticulare.

Diagnosticul se stabileşte in urma unor analize complexe de laborator. Boala are o evoluţie cronică, durata de viaţă a pacienţilor fiind variabilă, in funcţie de stadiul depistării. Tratamentul dublează durata de viaţă din momentul diagnosticului, faţă de pacienţii netrataţi. Prognosticul este rezervat cănd survin complicaţii la nivelul ficatului, inimii, rinichilor şi pancreasului. La bolnavii fără ciroză, trataţi, supravieţuirea este similară populaţiei normale.

Hemocromatoza secundară apare cel mai frecvent in urma unor transfuzii (hemocromatoza posttransfuzională) administrate pacienţilor cu anemii sau talasemii. Persoanele cu unele afecţiuni hepatice şi cele cu alcoolism cronic pot suferi de asemenea hemocromatoze secundare.

De unde obtinem fierul prin alimentatie?

Alimentele cele mai bogate in fier sunt de origine animala, in special carnea rosie. Din acest motiv, poate fi dificil uneori pentru vegetarieni sa asimileze suficient fier. Pentru asimilarea optima a fierului este recomandat sa obtinem prin alimentatie si o cantitate suficienta de vitamine din grupul B, mai exact riboflavin (B2), si piridoxina (B6).

Capacitatea de asimilare a fierului poate fi redusa de alimente precum: ceaiul, cafeaua, proteina de soia, sarurile acidului fitinic.

Pentru a preveni deficienta si anemia de fier este recomandat sa includem in dieta alimente precum: carne rosie, peste, fructe de mare, ficat, legume cu frunze verzi, carne alba, fasole. De asemenea, este recomandat sa consumam alimente bogate in vitamina C pentru a ajuta la absorbtia fierului. Exemple pentru acestea acestea sunt: broccoli, kiwi, portocale, ardei, capsune, grapefruit sau rosii.

De retinut faptul ca o alimentatie sanatoasa si echilibrata ofera organismului suficient fier, iar suplimentele de fier trebuie consumate doar daca au fost recomandate de medic.

Interacţiuni posibile:

  • surplusul de calciu (mai mult de 2 g zilnic) concurează cu fierul la asimilarea în tractul digestiv. Administrarea permanentă a calciului suplimentar poate provoca o insuficienţă de fier;
  • fierul slăbeşte capacitatea de asimilare a cuprului şi zincului sub formă ionică, iar aceştia, la rândul lor, concurează cu fierul;
  • alimentele din stomac reduc capacitatea de asimilare suplimentară a fierului, însă cel mai bine se asimilează fierul conţinut în carnea roşie;
  • cafeaua şi ceaiul pot reduce capacitatea de asimilare a fierului;
  • reducerea acidităţii sucului gastric, în timpul administrării îndelungate a antacidelor sau a preparatelor speciale, destinate reducerii acidităţii sucului gastric (Tagametul, peptida, actida), poate micşora capacitatea de asimilare a fierului;
  • laptele poate reduce, de asemenea, capacitatea de asimilare a fierului;
  • pentru asimilarea şi utilizarea normală a fierului este nevoie să obţinem din alimente o cantitate suficientă de vitamine din grupul B: riboflavină (B2) şi piridoxină (B6);
  • carenţa vitaminei A reduce capacitatea de asimilare a fierului;
  • proteinele de origine animală sporesc capacitatea de asimilare a fierului, în timp ce proteina de soia o reduce;
  • sărurile acidului fitinic, conţinute în cereale şi în zarzavaturile de culoare închisă, imobilizează fierul în stomac şi împiedică asimilarea lui.

Nutritionist sportiv și cosmetolog după o serie de cursuri practice şi nu în ultimul rand antrenor personal. Este activă în sala de fitness din Constanța. Pasionată de alimentație sănătoasă și sport, în fiecare zi, în afară de dieteoterapie, este ocupată cu hrănirea persoanelor fizice active, specializată în diete prin utilizarea plantelor și impactul acestora asupra abilităților motorii sportivilor. Hobby-ul oferirea recenziilor pe diferite site-uri de Sănătate și Frumusețe și este persoana foarte recunoscută pentru multe publicații interesante pe această temă. Mama fericită a doi copii 

We are using cookies on our website

Please confirm that you accept our Privacy Policy. Privacy Policy